Poți folosi „I” în scrierea academică? Un răspuns de ghid de stil

Poți folosi I într-o lucrare APA? Da, direct și fără nicio calificare, potrivit aceluiași ghid de stil despre care majoritatea studenților presupun că îl interzice. Oricine a fost învățat la un curs de scriere din primul an că proza academică trebuie să ascundă complet autorul repetă o regulă care nu apare nicăieri în a șaptea ediție a Publication Manual. APA Style a abordat această convingere în mod direct, de mai multe ori, iar propriile sale îndrumări o numesc pe nume un mit.

Un coordonator care încercuiește fiecare „I” cu cerneală roșie, cu „no first person” scris pe margine, este o experiență suficient de comună încât abia mai are nevoie de descriere. Corectura își are de obicei originea într-o oră de engleză din liceu sau într-un curs introductiv de compoziție, nu într-un ghid de stil specific unei discipline. Studenții la masterat păstrează acest obicei ani la rând după ce cursul care l-a predat a fost de mult uitat, ocolindu-și propriile propoziții pentru a evita un cuvânt care, de fapt, nu a fost niciodată interzis.

Poți folosi I într-o lucrare APA? Ce spune de fapt ghidul de stil

Echipa editorială a APA Style a abordat acest lucru în mod direct pe blogul său de stil, într-o postare intitulată „The No First-Person Myth.” Prima frază este lipsită de ambiguitate: „APA Style has no such rule against using first-person pronouns and actually encourages their use to avoid ambiguity in attribution.” Această propoziție este preferința declarată a ghidului, publicată de persoanele care scriu ghidul, nu o permisiune acordată cu reticență și ascunsă într-o notă de subsol.

Ghidul de stil este specific în privința pronumelui care trebuie folosit și a momentului în care trebuie folosit. Când scrii singur, pronumele corect este „I”: „If you are writing a paper by yourself, use the pronoun 'I' to refer to yourself.” Când scrii cu coautori, devine „we”, desemnând grupul de autori, nu un public general.

Ceea ce APA descurajează în mod activ este obiceiul opus, acela de a vă referi la dumneavoastră la persoana a treia, ca „cercetătorul” sau „autorul”, pentru a suna mai formal. Îndrumările sale spun acest lucru în mod explicit: „Nu folosiți persoana a treia pentru a vă referi la dumneavoastră.” Raționamentul este unul practic, nu stilistic: o propoziție precum „cercetătorul a codificat transcrierile” îl lasă pe cititor să ghicească dacă acel cercetător este persoana care scrie lucrarea sau altcineva care este descris.

De ce au fost învățați atât de mulți studenți contrariul

Reflexul de a interzice „I” nu a apărut din neant. Predarea timpurie a compunerii tratează adesea persoana întâi ca pe o scurtătură pentru o opinie neargumentată: un student scrie „I think the character is sad” în loc să construiască un argument din text, iar corectarea care rămâne este „nu folosi niciodată I”, nu formularea mai exactă „susțineți-vă afirmațiile”. Regula generală este mai ușor de predat și mai ușor de aplicat decât competența reală care stă la baza ei.

Scrierea științifică a adăugat un al doilea strat. Convențiile mai vechi ale rapoartelor de laborator favorizau construcții precum „the sample was collected” în loc de „I collected the sample”, parțial pentru a menține accentul pe procedură, nu pe persoana care o execută. Această convenție este reală în unele discipline și în unele reviste, dar nu a fost niciodată o regulă despre pronume în mod specific și nu s-a aplicat niciodată la APA Style ca întreg. Undeva între o sală de curs de compoziție și o secțiune de metodologie, un obicei îngust, specific unei discipline, s-a întărit într-o convingere că nicio scriere academică, nicăieri, nu permite cuvântul „I”.

Când persoana întâi încă sună prost

Permisiunea de a folosi „I” nu este o instrucțiune de a-l folosi în fiecare propoziție. Un paragraf care începe fiecare rând cu „I found”, „I then argue”, „I believe” devine un comentariu continuu asupra procesului de scriere, nu asupra scrierii în sine, și ocupă spațiu care altfel ar putea fi folosit pentru text. Folosiți pronumele numai atunci când este cu adevărat necesar și lăsați propozițiile din jur să susțină ele însele argumentul.

Aceeași prudență se aplică și lui "we." Îndrumările proprii ale APA avertizează împotriva lui "we" editorial, folosit pentru a vorbi în numele oamenilor în general, mai degrabă decât în numele autorilor nominalizați ai unei lucrări. "We already know how stressful exams can be" presupune acordul unui cititor căruia nu i s-a cerut niciodată să îl ofere. Numirea grupului real, cum ar fi studenții, clinicienii sau cercetătorii anteriori, păstrează propoziția exactă, în loc să presupună o experiență comună care poate să nu existe.

Modelul se menține în aproape orice situație pe care o lucrare este probabil să o ridice:

Situation	What APA recommends
Describing a single-authored study	Use "I": "I coded the transcripts inductively."
Describing work done with coauthors	Use "we" for you and your named coauthors together
Referring to people in general	Name the group directly, such as "clinicians" or "undergraduates," instead of "we"
Avoiding an ambiguous actor	"I interviewed the participants," not "the researcher interviewed the participants"

Fiecare rând indică aceeași regulă de bază: numiți cine a făcut lucrul, în mod clar, în pronumele care este de fapt corect. Acesta este un standard mai restrâns și mai util decât o interdicție generală asupra unei singure litere a alfabetului.

How Other Style Guides and Disciplines Compare

APA nu este o excepție aici. Stilul MLA, folosit în mare parte din științele umaniste, acceptă în general persoana întâi și adesea o preferă soluțiilor stângace pe care autorii le inventează pentru a o evita, în special în eseurile argumentative în care propria poziție a autorului este esențială. The Chicago Manual of Style adoptă o poziție similară: nu interzice "I" și lasă decizia la aprecierea autorului, la stilul casei publicației și la genul textului.

Disciplina contează mai mult decât orice ghid de stil singular. O lucrare de științe politice scrisă în stil Chicago și o lucrare de chimie scrisă în stil ACS pot ajunge în poziții opuse în privința persoanei întâi, iar niciuna nu urmează o regulă a formatului de citare despre pronume. Este o convenție internă a domeniului, nu a sistemului de citare. O revistă de chimie care preferă „reacția a fost monitorizată” în loc de „am monitorizat reacția” impune o normă despre modul în care acea disciplină prezintă procedura, iar faptul că APA permite persoana întâi în alte contexte nu anulează instrucțiunile proprii ale unei reviste către autori.

Cum să folosești persoana întâi fără să sune colocvial

Cea mai simplă modalitate de a evita ca „eu” să pară colocvial este să îl asociezi cu un verb academic precis. „Am constatat”, „susțin”, „am codificat” și „am comparat” denumesc toate o acțiune specifică pe care un cititor o poate evalua. „Simt” și „cred că acest lucru este interesant” nu fac niciuna dintre acestea, iar acestea sunt propozițiile care fac ca un paragraf la persoana întâi să semene cu o însemnare de jurnal, nu cu o lucrare.

O verificare a stilului sau a tonului surprinde adesea mai repede diferența decât o recitire lentă. Verificatorul gratuit de formalitate al TextPulse free formality checker măsoară exact acest decalaj de registru și indică propoziția specifică ce scoate un paragraf din ton, în loc să semnaleze pronumele de unul singur.

Când o anumită revistă, departament sau coordonator cere în mod real persoana a treia, indiferent de ceea ce permite APA, schimbarea manuală a întregului draft este lentă și ușor de făcut neuniform. Un first-to-third-person converter schimbă împreună pronumele și acordul verbal din jurul lui, astfel încât „am constatat” devine „autorul a constatat” în întregul manuscris, nu doar în paragrafele pe care autorul și-a amintit să le corecteze.

Alegerea pronumelui este o mică parte dintr-o problemă mult mai amplă de registru, care traversează întregul manuscris, nu o singură propoziție izolată. Ghidul TextPulse despre utilizarea unui AI humanizer pentru scriere academică parcurge această problemă mai amplă secțiune cu secțiune, de la afirmațiile condensate ale rezumatului până la necesitatea unei voci cu adevărat specifice în discuție.

APA reglementează referințele la fel de strict ca și proza, iar păstrarea intactă a citărilor în timpul unei rescrieri are propria pagină. La fel și auditarea unei bibliografii pentru citări pe care un model le-a inventat.

Un detector care marchează mai târziu un alt paragraf ca fiind scris de o mașină reprezintă un semnal cu totul separat, care indică ritmul propozițiilor și alegerea cuvintelor, nu pronumele ales de autor. AI humanizer-ul TextPulse AI humanizer abordează această problemă separată atunci când apare. Un „I” folosit corect nu a fost niciodată ceea ce a declanșat scorul inițial, iar merită reținut care instrument rezolvă de fapt care problemă.